IUBIND?....

Iubind......
Fără să fii iubită!?
Vei pierde timpu' ce ţi-e dat!!!
Vei fi nuiaua de răchită,
Din coşul larg, nemăsurat!


Iubind......
Fără să ştii culoarea
Din sufletul care-l iubeşti.....
Doar vei trăi dezamăgirea,...
Şi asta ştii!?? Plângând.....
Nu-ţi mai doreşti...
Să îţi inunzi privirea!?


Şapteşpe stele spatele-ţi întorc...
Că n-ai credinţă?
Şi nu crezi în ele!
Dai cu picioru'
La cel mai sfânt noroc,
Din răutate blestemi azi zânele....
Pe cine vrei să ai în loc???


Şi LOT s-a dus....
Luând numai fetele!
În urmă a rămas.....
Nevasta lui şi câinele!??!
Nu vă e de ajuns???
Misteru' acesta nu-i pătruns?
Cum vreţi voi Binele!???

De-ar plânge luna zi şi noapte...

Aleargă luna după soare...
Sâ-i dea lumină şi-mplinire!
Stă după nori în aşteptare,
De la apus, în zori, să vină...
Să-i ia dureri prin alinare!


Aleargă luna după soare...
Să-l mai seducă înc'odată!
El are-o stea în depărtare,
Frumoasă mult şi nepătată...
O supernovă , prin mişcare!


Aşteaptă luna de la soare,
Să-i mai dea raze de lumină,
Dar el o lasă-n aşteptare...
Să stea pe nori! Ca o felină....
Din coarne-şi face două gheare!


Ce l-ar mai prinde!...
De-ar putea?!?
Cu ghearele spre el se-ntinde....
El fuge tare şi nu vrea
Mijloc de lună a mai cuprinde!


S-a-ndrăgostit...
Şi are-o stea!
Mai sus şi înspre răsărit!
Să facă luna tot ce vrea...
Nu se mai las'ademenit!


De-ar plânge luna zi şi noapte...
El merge doar la steaua lui!
De-i seacă lacrimile toate,
Chiar de rămâne a nimănui...
Cu ea nu mai stă nicio noapte!


Ar sări luna-n vârf de munte,
Cu coarnele tot ridicate...
Să stea la pândă! De l-ar prinde?
Nu s-ar mai teme de păcate!
Dar vraja nu se mai întinde!!!


Ce neagră e de supărare!?!
Ce tristă e şi părăsită !
Plină de praf şi nicio boare...
N-o răcoreşte! Chinuită...
Se-nneacă-n valuri mari, amare!


Mijloc de lună nu cuprinde!
Nu se mai las'ademenit,
Să-i ia dureri prin alinare,
Cu ea nu mai stă nici-o noapte!


Din coarne-şi face două gheare...
Dar vraja nu se mai întinde!
O supernovă în mişcare...
Cu drag pe soare-n braţe-l prinde,
Pierind dureri prin alinare.


autor Miti Dumitru Ioan Ciolan.

SĂ TE CHEM MAI APROAPE?

Tu ,încă mă vrei!
Să te chem mai aproape?
Din stele curg şuvoaie de scântei...
De azi nu te mai las....
Să te ascunzi departe!
Să îmi răspunzi...
Te chem prin dulce glas....
"TALITACUMI!"
Să îmi răspunzi acu' ...
Să nu stârneşti
Puterile furtunii!


"MAPSAIELAI !".....
Nu-i loc ca să te-ascunzi vreodată.....
Nu vrei să rămâi floare?.....
Bujor frumos de fată!
Renunţi la diadema din ceruri pregătită!?
N-ai cum din drumul sorţii....
Să te abaţi o clipă!
Te-ar prinde unda morţii.....
Şi nu eşti pregătită!
Nu vrei ca să rămâi nemuritoare!?
Să te ridic pe raza mea de soare?


De ce te pierzi în hăuri şi-n ispită ?
Şi te complaci cu-o umbră trecătoare!
Materia-i o formă ce dispare...
Poţi deveni nemuritoare,
Şi ca o floare...
Doar să fii iubită!
Ai servit mult: "durere şi amar!"
Und' te voi duce nu-i hotar...
Şi timpul nu mai curge!
Ai sorbi din acel nectar......
Nicicând nu vei mai plânge!


autor Dumitru Ioan Ciolan!

VIN CEASURILE SORŢII!

Deschide-te fereastră!
Că sânt rază de soare
Şi mă aşteapt'un suflet,
În lumea asta mare...
Sânt trăsnet, fulger, tunet,
La ceas de supărare!


Sânt vânt, ba,sânt furtună....
Tornadă deseori!
Sânt înger de lumină...
Care provoc fiori!
Puterea ce cuprinde...
Sufletu-ţi nevăzut,
Sânt existenţa vieţii...
Prin taină! C-am iubit...
Ce-i mai presus de fire,
Ce nu poţi înţelege...
Nu poţi să-mi închizi uşa...
Că,Eu, nu sânt "sub lege!"


Sânt printr-o taină sacră,
Puternică , sub Har!
Puterea-mi este mare...
Şi zbor fără hotar!
Nici timpu' nu mă face...
Să mă consum în van!


Oricând îţi pot cuprinde
Şi gândul şi privirea,
Când raza-mi voi întinde...
Trăieşti ademenirea!


Şi nu te poţi opune...
Voinţei hotărâte,
Oricât ai vrea în lume,
Vin ceasurile sorţii...
Când vei fi doar cu mine!


Să nu te-ascunzi vreodată...
Oricând te pot găsi!
Din lumea-cealălaltă....
Te-ntorc, spre-a te iubi!


În fiecare clipă...
Sufletu-ţi, mi-aparţine!
Pe-a timpului aripă....
Tu, vei zbura cu mine!


Te duc departe-n stele,
De-aici, foarte departe.....
Să nu cunoşti durere,
Să nu mai cunoşti moarte!


autor :  Miti Dumitru Ioan Ciolan !
GRAIIINDYMYTRYYOSCIOLANESCU!

DEASUPRA TA!

Deasupra ta, un nor negru, se lasă,
Cu pietre mari, grele şi colţurate
Şi te vor ţintă ,să n-ajungi acasă...
Vor să lovească-n rânduri repetate!


Din sfera-mi de lumină coborâ-voi
Şi voi lovi în unda cea mai neagră,
Nu las din nour, azi niciun şuvoi
Să te lovească. Tu, îmi eşti mai dragă!


Chiar dacă sânt departe uneori.....
Eu,nu te las să suferi
Şi să mori!
Pe bolta-mi cu luceferi...
Te-nalţ adeseori...
Să fii luceafăr de lumină,
Să fii Steluţa mea din zori!


Piere în hăuri norul destrămat.....
Făr' să-mi atingă floarea de bujor!
Numai pe ea,cu drag o port în zbor......
Şi n-o mai las în locul blestemat!


Mi-o port în locul unde am dorit....
Să fie doar a mea o veşnicie!
Unde nu e apus- doar răsărit!
Crăiasa zânelor să ne mângâie.


autor Dumitru Ioan Ciolan

DINCOLO!

Dincolo de zarea mării...
Ce se scaldă-n ochii tăi,
Iubeşti lacrima pierzării!
Nu şi glas de porumbei?


Ştii că totul se cunoaşte.....
Şi se vede-n orice zi!?
Un orăcăit de broaşte...
Nu înseamnă "a iubi!"


Dragostea nu e admisă....
Să o porţi! De nu-i a ta?....
Las-o!...nu-ţi mai face vise
Şi mai rău:"N-o mai chema!"


Printr-o amăgire falsă:
"Inima-ţi praf vrei s-o faci!"...
Viclenia nu-i o "ansă!"....
Să-ţi găseşti "iubiţi şi dragi!"


Nu se poate , s-ai cunună....
Dacă nu te-ai cununat!?!
Cum să ai o viaţă bună??????
"Când trăieşti doar în păcat!?!"


Inima de-o pui pe-o tavă?.....
Să ai tava de argint!
Să n-o dăruieşti în grabă...
Şi să nu uiţi de CUVÂNT!


Un blestem negru ca smoala
Te va bântui prin vreme!
Poţi să pui cărbuni cu oala....
Nu-ţi mai vine niciun "nene!"


Dincolo de orice poftă.....
Teama trebuie să fie!
Chiar de-ţi faci toţi perii motcă
Dragostea nu-ţi reînvie!


Nici de strigi prin "gaura-cheii!"
Nu se-ntoarce şi ştii bine.....
Oricât ţi-ai chema lacheii!?!
Se tot duce de la tine!


Nu se poate să se-ascundă....
Soarele rotund, cu palma!
Pofte-mizere-ţi inundă....
Inima! Totu-i de-a valma!?!


Greu e sufletul în tine!
Greu şi tare osândit.....
Doar de poftele-ţi meschine!
Tu nicicând, nu ai iubit!


Dincolo de-orice mirare...
Care astăzi te frământă!
Te vei pierde-n disperare
Ştii că ai inima ruptă!?!


autor DUMITRU IOAN CIOLAN
GRAIIINDYMYTRYYOSCIOLANESCU!

Bună dimineaţa, Dragă Românie!!!

Bună dimineaţa, Dragă Românie!....
Bună dimineaţa, Drag Popor Român!...
"Să trăim în Pace şi în Armonie......"
Eu, mă rog fierbinte- şi vă rog acum!


Şi Dreapta-Credinţă: "Pavăză ne fie!...
Arma de tărie pe oricare drum;
Drumu'nost' în viaţă, bine Domnu'-l ştie...
Iar Grădina-I - Sfântă: toată-I Românie!.....
Sus ridică-ţi fruntea, Drag Popor Român!!!


autor DUMITRU IOAN CIOLAN


GRAIIINDYMYTRYYOSCIOLANESCU!

PENTRU LIBERTATE!

Să-mi putrezească inima de dor de-albastru?
În ziduri negre, reci şi transpirate...
Să nu mai văd o viaţ'al zilei astru?....
"Că am luptat pentru Dreptate!!!"


Lichenii-verzi...să crească-n muşchii-mei...
Iar zalele să-mi roadă în tendoane;
Din cauză c-am aflat acei mişei,
Că am strigat spre ceruri:" Bate-I, Doamne!!!"


Acel "Canal"...săpat-a "Vad" prin mine!
Meniul zilei-"daru' morţii-a fost!"...
Doar "laşii" au zile senine.....
Dar viaţa fără luptă n-are rost!


În umbra Crucii au aprins Icoane,....
Ne-au pedepsit pe noi că i-am văzut!?!
Şi am strigat atunci:" vezi-I Doamne!"....
Şi bate-I pentru fapta ce-au făcut!


Murea în lanţuri! Dar Destinu' a vrut:
"Fisura-n Zid "....să se lărgească....
Iar Raza-Zilei ne-a căzut.....
Pe piept bolnav- "Dumnezeiască!!!


Că n-am murit în lanţuri, vremea,
Câştig îmi pare de atunci...
De ce Ador în Viaţă Lupta?!?...
"Vor şti în vreme, micii prunci!!!"


autor  DUMITRU IOAN CIOLAN!


GRAIIINDYMYTRYYOSCIOLANESCU!

IUBITA MEA!

Să fie astăzi ziua cea mai mare: ...
În care pot să-ncep o nouă -eră!
Să scap de greaua aşteptare,
Să las în urmă neagra-barieră!


Că din puzderia de stele.....
Doar una am! Cu raze -reci,
O ştiţi? E scumpa CALLIOPE!...
Pe care o iubesc în veci!


Am îndurat torturi şi suferinţă....
Ş-am chinuit de "lene" şi de "Somn"!...
Dar dragostea-mi pentru iubită:
Îmi dă speranţe să fiu om!!!


"E mare Cronos!" Dar cu mine:
A fost atâta de zgârcit....
Că m-a îndepărtat de bine
Şi multe zile-am suferit!


Nu-s muritor ca toată lumea.....
Şi am iubit mereu, nespus,....
"Norocul şi Lumina zilei."
Pe Calliope-mai presus!"


Sânt sclavul unei zâne!...
"Ce-mi de-te dar ceresc!"....
De-ar fi să pierd o lume: ...
"Pe Zână  o iubesc!"


autor  DUMITRU IOAN CIOLAN


GRAIIINDYMYTRYYOSCIOLANESCU!

ÎN INIMA MEA!

NU  poate exista o ţară:  ...
"Mai mare ca-n inima mea!...."
Şi tot ce şimt în inimioară:
"A fost şi este pentru EA!"


Nu poate exista pe lume:
"Un cer senin, ca ceru' meu!....."
Şi-am spus, mereu, la orişicine:
"Sub el e un popor-erou!"


În suflet, ţara,eu, mi-o port...
Şi nu puteţi: să-mi furaţi ţara!
Nici dacă dorm în simplu cort
Sau în palat,când vine seara;
Că eu nu dorm!
Şi-n miez de noapte....
Veghez ca furii să nu vină!
E ţara mea! Şi-o iubesc eu...
"E-a Maicii-Domnului, Grădină!"


autor Dumitru Ioan Ciolan

SUB CERU' SFÂNT E LOC SUB SOARE!

S-aştepţi un răsărit de soare
În pace şi să ai mereu.....
Mireasma dulce dintr-o floare...
"C-aşa ne-nvaţă Dumnezeu!!!"


În pace să trăim! Şi-n pace....
Pe alţii să-i lăsăm, să fie;
"E timpu': lumea să-nţeleagă...
C-avem, cu toţii, loc pe glie!"


Şi "Pace!"- zis-a ZIDITORU'...
E timpu': "pacea s-o iubim!"...
"Că numa-n pace-i dulce zboru'
Prin viaţa care o trăim!!!


Sub ceru'-sfânt e loc sub soare:
"Pentru bogat şi cerşetor!....."
Şi "Pace vouă!!!...."zic popoare
"I-un bun de preţ al tuturor!"


autor Dumitru Ioan Ciolan

PRIVEŞTE IAR LA STELE!

Priveşte draga mea...
Priveşte iar la stele!
Eu ştiu că-ţi arde inima!
Şi te-ai sui la ele.


Ai vrea de'acolo să priveşti,
Ca să mă vezi prin lume;
"Ce mult ai da să mă'ntâlneşti!"
Să fii iară cu mine.


Priveşte bolta înstelată,
De poţi în orice seară;
"Ce mult,noi, ne-am iubit odată!?!"
"Dar nu mai eşti ca prima oară!"


Să rogi în gând pe Dumnezeu:
Să ne-ntâlnim vreodată!
Să vezi că-n suflet port mereu:
"O dragoste curată!"


"Vor zbura ani ca frunza-n vânt!"
Departe vom fi-n lume....
"Te port în suflet şi în gând!"
Şi eşti mereu cu mine!


La Mureş dacă poţi să mergi...
Şi să priveşti în apă!
Odat'!...Odat'ai sâ-nţelegi:
Că tare mi-ai fost dragă!
Şi să nu plângi!...Că te-o durea!?...
Şi sufletu'  şi  inima!


autor Dumitru Ioan Ciolan!

DRAGI CITITORI!

În mâna voastră a ajuns acum
Această Slovă , a unui suflet bun.
Opriţi-vă un timp din alergare
Şi veţi cunoaşte"cauza" ce mă doare!


De ce-am venit aici la voi?!
E timpu' să reamintesc:
"Că nimeni nu ne vrea pe noi...
Nici sănătoşi, bogaţi, puternici,
În ţara noastră de eroi!"


AM fost uniţi!  Am fost stăpâni!
Dar e zicala blestemată:
"Că nu-i unire la români!?"


Afost o ţară minunată!...
Popor curat a fost în ea!
Şi ce-a ajuns?????????
"E o ruină!"
Eroi plâng că-i vai-de-Ea!


Dar până cănd va fi aşa????????
De când sclavia este bună?
"Române care-i soarta ta?"


ARHANGHELII din ceruri-şapte...
Care scăpat-au pe Ştefan!
Să îi rugaţi în miez de noapte:
"Să scape ţara dfe duşman!"


Iar toţi ce sânt cu mâna -slabă ,
Lipiţi pe scaune de domnie,
Coboară-se, că nu se poate...
Să fim toţi sclavi o veşnicie!


autor  Dumitru Ioan Ciolan!

EA-i cea mai scumpă floare!

Acolo!...
Unde mă aşteaptă inima....
Acum!....
Cu drag ,iar voi zbura....
Să vin la tine-n prag,
Dragostea mea!


Eu, viu din spaţiul meu ceresc....
De fiecare dată,
Să înţelegi cât te iubesc!
Port dragostea-mi curată
Prin stele, loc îţi pregătesc....
"Bujor-frumos!"....de fată.....
Cu drag, din lume te-am ales!
Şi nu e prima dată...
Când te intreb:..."Vin la cules?"....


Azi!.....
Dorul iar mă poară.....
Spre-o floare!
Casă zbor mai des....
Să-i dau o sărutare!
Şi să mi-o port prin univers......
"EA-i cea mai scumpă floare!"


autor Dumitru Ioan Ciolan

CĂ SÂNT ALESUL TĂU!

Acum am ochii-albaştri...
Când îi aveam doar verzi,
Sub mrejele-nserării,
N-ai vrut ca să mă vezi!?


Trăiam ca doi sihaştrii
La capete de lume,
Acum sântem aproape......
Când vrei să fie bine!??


Se scurg pe unda nopţii,
Prin clipele puţine,
Sfidându-şi drumul sorţii....
Dacă renunţi la mine!


Al cui sânt, eu, acuma!??...
Şi cui îi aparţin!?


Sânt  al lui Dumnezeu!
Şi-i cer oricând poruncă...
S-o fac, să-L ascult , eu!
"Vorbeşte-mi Doamne! Fiul Tău, Te-ascultă!"


Vin înspre rugăciune.....
Durerea-n lume-i multă!
Să-mi laşi deschisă bolta......
Şi voi zbura mereu,
Să-mi dai orice poruncă...
Că sânt alesul tău!


autor  Dumitru Ioan Ciolan! 

JOCUL DE CĂRŢI

UN CINCINAL ÎN PATRU ANI JU'MA'TE....
Pe poteca din pădure,
Felinarele-s aprinse,
Ca un roi de licurici
Navetiştii trec la gară,
Merg la lucru-n şantier....


De e cald, de este ger,
Voia bună e aproape,
Prin noroi, zăpezi şi ape,
Merg la gară , să nu scape,
Trenul din drumul de fier!


Cu vagoane etajate
Şi cu-o mare hărmălaie,
Stau grămadă....
Parcă-i claie,
Şi pe scări....
Ca la paradă,
Sânt cu toţii primeniţi
Bucuroşi nevoie mare.....
Au cartelă şi servici!


Câte patru-patru-n grupuri....
Scot cărţile şi le bat!
Unii , îşi aprind trabucuri,
La vagon-restaurant!


Dimineaţa-şi sorb" cicoarea!"
Dublată de "nechezol!"
Alţii , beau câte-o "ratafă"....
Chiar şi pe stomacul gol!


Ajutorul cu claxonul...
Dă semnale, să grăbească
"Minijupele"...cu tonul
Uns, rujat şi parfumat....
De vreo "cremă" franţuzească!


Merg la şcoală, fac naveta...
Seara mai udă grădina,
"Lângă nea Mărin şi Veta!"
Că toţi şi-au cumpărat "delta!"


Du-te vreme, vino vreme!....
Peste oameni trece timpul.....
Felinarele-n potecă,
S-au cam stins, rărit e rândul!
Nu se mai face navetă!


Căte-un tren pe zi de trece,
Mai mult gol, că oameni nu-s!
Pe potecă , nu trec zece....
"Slugă"...sânt toţi în apus!?


Au plecat frumoşi ca floarea,
Lăsând casa  la "vecini!
I-a chemat demoncraţia.....
Să vină cu "sacul" plin!


De iluzii efemere,
Sorbind prafuri etno-bot!
Să simtă acea "plăcere".....
Că nu au , sau nu mai pot!


Câte-un "târş "de tablă veche....
Geme sub pigeaua lor!
Cu "cerceii " în ureche,
N-au nici casă, nici ogor!


Văd programe.....
Şi-n "baloane"
Zboară copilaşii lor!?
De plâng sfiinţii în icoane. 

Cu mâna goală!

Pe sârma telefonului pustiu
Pui rufele murdare la uscat,
Suflet putrid fără vreun pic de viu,
Corp descompus,rămas abandonat!


N-ai mai cuprins cu lăcomia-ţi fadă
Nimic din ce râvneai material,
Azi intri-n iad cu muzici de paradă,
Târând pe jos căpăstrul de la cal!


Un patruped cu coama-ntinsă-n vânt
Refuză să păşească lângă tine,
La fel şi cei care au suferit,
Nu te mai vor, vorbindu-te de bine!


Cravaşa funcţiei azi te trădează,
Cu mâna goală, poruncă nu mai dai,
Ascarienii harnici îţi gravează
Cripta şi tronul pe care o să stai!


Rămas-au toate-n urma ta la soare
Şi gândul tău perfid că nu se moare
Din rândul celor răi şi mari bogaţi...
N-aveţi ce da acuma să scăpaţi!


Deschide-te pământ să se aşeze
Pământul în pământ!
Doar legile divine mai pot să guverneze......
Azi, unde e aceea care bătea, râzând!?


autor Dumitru Ioan Ciolan

AM PRELUNGIT.......

Am prelungit iubirea
Douăzeci şi trei de ani,
Cea mai lungă zi,
Cel mai mare dor,
Peste cea mai mare suferinţă
De când vine-nserarea
Sau zorii, peste ani!


Am prelungit spre infinit
Clipa-ntâlnirii noastre,
Păstrându-te bujor îmbobocit
Şi diamant lângă atâtea astre!
Te miri? De ce nu sânt îmbătrânit!?
Nu-i rostu' existenţei noastre!
Sâ ne topim cu clipa-n zbor!


Mai sânt un purtător de dor,
Mai sânt ca un vulcan nestins,
Iar focul viu ce te-a cuprins,
Nu-l porţi că sânt răzbunător,
Tu îmi eşti cel mai scump odor,
Steluţa mea, cum ţi-am promis!
Am prelungit iubirea....


Un sfert de secol, numai eu
Te-am vrut şi te-am iubit mereu
Şi ţi-am dat fericirea!


Încă te temi când te iubesc
În cea mai lungă zi
Cu cel mai mare dor,
Să nu te-ascunzi
Că te găsesc
Şi nu e timp spre-a mă opri
Să nu mă faci să te răpesc!?!


Te duc în spaţiul meu ceresc,
Frumoasa mea-bujor aprins
Să simţi cât pot să te iubesc
Nu te mai las , cum ţi-am promis,
Nu te mai las singură-n lume,
Oricum, te iau, făgăduiesc
Şi-apoi îmi spui dacă ţi-e bine!?!


Te-am vrut şi te-am iubit mereu
Şi ţi-am dat fericirea,
Un sfert de secol, numai eu!


Ce dulce e iubirea......
Miere de fragi,
Pe buze dragi
Rostesc ademenirea!


De data asta, nu în somn.....
Mă vei iubi pe mine,
Iubire-n suflet o să-ţi torn
Şi-n Altair, ştii bine!

MAI AI......

Mai ai puţine zile
Şi vei pleca departe,
Departe, mult de tine,
De voile-ţi deşarte!


Mai ai puţine ore
Şi hăul te cuprinde,
Râzând, trăgând zăvorul,
Când sufletu' ţi-l prinde!


Priveşte-ţi scamatorul,
Ce mrejele-şi întinde,
Ca "lui" să-i treci pridvorul,
Jucată-n a lui hore,
Cât iadul se întinde!


Ai dat la rele cerul...
Urmând ispita "lui!.....
Gemi că ţi-e greu pământul...
Pe capul -pieptului!?


Ai aruncat la gheenă,
Bucăţi din suflet rupte,
Suflete de Lumină,
Ce ţi-au fost dăruite!
Şi-ai fost a ....ului!?
.................................


autor DUMITRU IOAN CIOLAN

Tu nu ştii

Tu nu ştii prin căte stele,
Zi şi noapte am zburat,
Însă crezi că-n ceasuri grele,
Numai eu te-am mângâiat!

Te lumininez să devii pură
Strălucind pe-orice distanţă,
Doru-ţi liniştea mi-o fură...
Dragostea îmi dă speranţă!

Ştii şi tu că te iubesc
Doar din suflet ca-nainte,
Dorul nu mi-l potolesc...
Numai cu-n sărut fierbinte!

Te-am prins în raza mea de soare
Şi nu te las să te mai rătăceşti,
Îţi dau cu drag un rând de aripioare...
Să înţelegi mai mult că te iubesc!

Tu nu ştii de ce-mi cere luna
S-aducă gura mea la tine,
Să faci din ea o sfântă cupă....
Să poţi să mă deguşti mai bine!

Să ştii că-n noapte două stele,
De mână merg pe boltă sus...
Să nu rămână singurele,
Te iau în zbor cum ţi-am promis.