DEASUPRA TA!

Deasupra ta, un nor negru, se lasă,
Cu pietre mari, grele şi colţurate
Şi te vor ţintă ,să n-ajungi acasă...
Vor să lovească-n rânduri repetate!


Din sfera-mi de lumină coborâ-voi
Şi voi lovi în unda cea mai neagră,
Nu las din nour, azi niciun şuvoi
Să te lovească. Tu, îmi eşti mai dragă!


Chiar dacă sânt departe uneori.....
Eu,nu te las să suferi
Şi să mori!
Pe bolta-mi cu luceferi...
Te-nalţ adeseori...
Să fii luceafăr de lumină,
Să fii Steluţa mea din zori!


Piere în hăuri norul destrămat.....
Făr' să-mi atingă floarea de bujor!
Numai pe ea,cu drag o port în zbor......
Şi n-o mai las în locul blestemat!


Mi-o port în locul unde am dorit....
Să fie doar a mea o veşnicie!
Unde nu e apus- doar răsărit!
Crăiasa zânelor să ne mângâie.


autor Dumitru Ioan Ciolan