Trânteşte poarta!

Trânteşte poarta, s-o dărâmi,
De vrei să pleci? Nu te opresc!
De mergi pe calea cu nebuni...
N-ai înţeles cât te iubesc!


Te purtam strâns la pieptul meu
Şi te-am ferit de-atâtea rele...
Dar ai uitat de Dumnezeu?
Şi mi te-ai aliat cu ele!


Iubirea mea, mereu prin vreme
De multe rele te-a scăpat...
Sânt acuzat că te-am iubit o viaţă!?
De ce mă scoţi pe mine vinovat?


Din spaţiul inimii, rai ţi-am făcut...
Dar pentru cine, oare, tu laşi raiul?
Ai răsucit cuţitu adânc înfipt
Şi-ai ajuns râs de lume, nu vezi paiul!


Trânteşte poarta, s-o văd dărâmată
Şi du-te-n lumea ta cu cei nebuni....
Pe poartă n-o să intri niciodată,
Te risipeşti pe drumuri! Nu te-aduni?


Pe calea care ţi-a deschis infernul
De-ai renuţat uşor la rai...
Doreşti să mergi, dar cui urmezi îndemnul?
Cu mine-n stele n-ai mai vrut să stai.


autor DUMITRU IOAN CIOLAN