Cu mâna goală!

Pe sârma telefonului pustiu
Pui rufele murdare la uscat,
Suflet putrid fără vreun pic de viu,
Corp descompus,rămas abandonat!


N-ai mai cuprins cu lăcomia-ţi fadă
Nimic din ce râvneai material,
Azi intri-n iad cu muzici de paradă,
Târând pe jos căpăstrul de la cal!


Un patruped cu coama-ntinsă-n vânt
Refuză să păşească lângă tine,
La fel şi cei care au suferit,
Nu te mai vor, vorbindu-te de bine!


Cravaşa funcţiei azi te trădează,
Cu mâna goală, poruncă nu mai dai,
Ascarienii harnici îţi gravează
Cripta şi tronul pe care o să stai!


Rămas-au toate-n urma ta la soare
Şi gândul tău perfid că nu se moare
Din rândul celor răi şi mari bogaţi...
N-aveţi ce da acuma să scăpaţi!


Deschide-te pământ să se aşeze
Pământul în pământ!
Doar legile divine mai pot să guverneze......
Azi, unde e aceea care bătea, râzând!?


autor Dumitru Ioan Ciolan