Ciprida

Se zice de-o vreme că este
Pe mare-o fantomă, ce umblă pe val
Şi mare-agitată o poartă pe creste...
E zâna-fantomă cu dulcele-i voal!

Un cântec se-aude! Crăiasa-sirenă
O vrajâ rosteşte!
Un cântec pe mare se-ntinde....
Furtuna porneşte!

Sânt valuri cât casa!
Sânt valuri cât munţii!
Din spumă de valuri se naşte frumoasa
Ce fură izvoarele minţii!

Din poartă de rai şi din ceruri,
Ziditorul a toate, uimit o văzu!
Cu mâna, Înalt-Ziditorul,
Un măr preafrumoasei dădu!

Şi-altar de jăratec în suflet ţi-aprinde!
Gheţar dacă eşti? Vei arde ca jarul!
În inimă, sângele clocoteşte ca valul.....
Frumoasa zeiţă când măru-ţi întinde,
În valuri te-arunci, lăsând malul.......
Zeiţa cu vraja te prinde.

autor DUMITRU IOAN CIOLAN