Acum am ochii-albaştri...
Când îi aveam doar verzi,
Sub mrejele-nserării,
N-ai vrut ca să mă vezi!?
Trăiam ca doi sihaştrii
La capete de lume,
Acum sântem aproape......
Când vrei să fie bine!??
Se scurg pe unda nopţii,
Prin clipele puţine,
Sfidându-şi drumul sorţii....
Dacă renunţi la mine!
Al cui sânt, eu, acuma!??...
Şi cui îi aparţin!?
Sânt al lui Dumnezeu!
Şi-i cer oricând poruncă...
S-o fac, să-L ascult , eu!
"Vorbeşte-mi Doamne! Fiul Tău, Te-ascultă!"
Vin înspre rugăciune.....
Durerea-n lume-i multă!
Să-mi laşi deschisă bolta......
Şi voi zbura mereu,
Să-mi dai orice poruncă...
Că sânt alesul tău!
autor Dumitru Ioan Ciolan!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu