CĂ SÂNT ALESUL TĂU!

Acum am ochii-albaştri...
Când îi aveam doar verzi,
Sub mrejele-nserării,
N-ai vrut ca să mă vezi!?


Trăiam ca doi sihaştrii
La capete de lume,
Acum sântem aproape......
Când vrei să fie bine!??


Se scurg pe unda nopţii,
Prin clipele puţine,
Sfidându-şi drumul sorţii....
Dacă renunţi la mine!


Al cui sânt, eu, acuma!??...
Şi cui îi aparţin!?


Sânt  al lui Dumnezeu!
Şi-i cer oricând poruncă...
S-o fac, să-L ascult , eu!
"Vorbeşte-mi Doamne! Fiul Tău, Te-ascultă!"


Vin înspre rugăciune.....
Durerea-n lume-i multă!
Să-mi laşi deschisă bolta......
Şi voi zbura mereu,
Să-mi dai orice poruncă...
Că sânt alesul tău!


autor  Dumitru Ioan Ciolan! 

JOCUL DE CĂRŢI

UN CINCINAL ÎN PATRU ANI JU'MA'TE....
Pe poteca din pădure,
Felinarele-s aprinse,
Ca un roi de licurici
Navetiştii trec la gară,
Merg la lucru-n şantier....


De e cald, de este ger,
Voia bună e aproape,
Prin noroi, zăpezi şi ape,
Merg la gară , să nu scape,
Trenul din drumul de fier!


Cu vagoane etajate
Şi cu-o mare hărmălaie,
Stau grămadă....
Parcă-i claie,
Şi pe scări....
Ca la paradă,
Sânt cu toţii primeniţi
Bucuroşi nevoie mare.....
Au cartelă şi servici!


Câte patru-patru-n grupuri....
Scot cărţile şi le bat!
Unii , îşi aprind trabucuri,
La vagon-restaurant!


Dimineaţa-şi sorb" cicoarea!"
Dublată de "nechezol!"
Alţii , beau câte-o "ratafă"....
Chiar şi pe stomacul gol!


Ajutorul cu claxonul...
Dă semnale, să grăbească
"Minijupele"...cu tonul
Uns, rujat şi parfumat....
De vreo "cremă" franţuzească!


Merg la şcoală, fac naveta...
Seara mai udă grădina,
"Lângă nea Mărin şi Veta!"
Că toţi şi-au cumpărat "delta!"


Du-te vreme, vino vreme!....
Peste oameni trece timpul.....
Felinarele-n potecă,
S-au cam stins, rărit e rândul!
Nu se mai face navetă!


Căte-un tren pe zi de trece,
Mai mult gol, că oameni nu-s!
Pe potecă , nu trec zece....
"Slugă"...sânt toţi în apus!?


Au plecat frumoşi ca floarea,
Lăsând casa  la "vecini!
I-a chemat demoncraţia.....
Să vină cu "sacul" plin!


De iluzii efemere,
Sorbind prafuri etno-bot!
Să simtă acea "plăcere".....
Că nu au , sau nu mai pot!


Câte-un "târş "de tablă veche....
Geme sub pigeaua lor!
Cu "cerceii " în ureche,
N-au nici casă, nici ogor!


Văd programe.....
Şi-n "baloane"
Zboară copilaşii lor!?
De plâng sfiinţii în icoane. 

Cu mâna goală!

Pe sârma telefonului pustiu
Pui rufele murdare la uscat,
Suflet putrid fără vreun pic de viu,
Corp descompus,rămas abandonat!


N-ai mai cuprins cu lăcomia-ţi fadă
Nimic din ce râvneai material,
Azi intri-n iad cu muzici de paradă,
Târând pe jos căpăstrul de la cal!


Un patruped cu coama-ntinsă-n vânt
Refuză să păşească lângă tine,
La fel şi cei care au suferit,
Nu te mai vor, vorbindu-te de bine!


Cravaşa funcţiei azi te trădează,
Cu mâna goală, poruncă nu mai dai,
Ascarienii harnici îţi gravează
Cripta şi tronul pe care o să stai!


Rămas-au toate-n urma ta la soare
Şi gândul tău perfid că nu se moare
Din rândul celor răi şi mari bogaţi...
N-aveţi ce da acuma să scăpaţi!


Deschide-te pământ să se aşeze
Pământul în pământ!
Doar legile divine mai pot să guverneze......
Azi, unde e aceea care bătea, râzând!?


autor Dumitru Ioan Ciolan

AM PRELUNGIT.......

Am prelungit iubirea
Douăzeci şi trei de ani,
Cea mai lungă zi,
Cel mai mare dor,
Peste cea mai mare suferinţă
De când vine-nserarea
Sau zorii, peste ani!


Am prelungit spre infinit
Clipa-ntâlnirii noastre,
Păstrându-te bujor îmbobocit
Şi diamant lângă atâtea astre!
Te miri? De ce nu sânt îmbătrânit!?
Nu-i rostu' existenţei noastre!
Sâ ne topim cu clipa-n zbor!


Mai sânt un purtător de dor,
Mai sânt ca un vulcan nestins,
Iar focul viu ce te-a cuprins,
Nu-l porţi că sânt răzbunător,
Tu îmi eşti cel mai scump odor,
Steluţa mea, cum ţi-am promis!
Am prelungit iubirea....


Un sfert de secol, numai eu
Te-am vrut şi te-am iubit mereu
Şi ţi-am dat fericirea!


Încă te temi când te iubesc
În cea mai lungă zi
Cu cel mai mare dor,
Să nu te-ascunzi
Că te găsesc
Şi nu e timp spre-a mă opri
Să nu mă faci să te răpesc!?!


Te duc în spaţiul meu ceresc,
Frumoasa mea-bujor aprins
Să simţi cât pot să te iubesc
Nu te mai las , cum ţi-am promis,
Nu te mai las singură-n lume,
Oricum, te iau, făgăduiesc
Şi-apoi îmi spui dacă ţi-e bine!?!


Te-am vrut şi te-am iubit mereu
Şi ţi-am dat fericirea,
Un sfert de secol, numai eu!


Ce dulce e iubirea......
Miere de fragi,
Pe buze dragi
Rostesc ademenirea!


De data asta, nu în somn.....
Mă vei iubi pe mine,
Iubire-n suflet o să-ţi torn
Şi-n Altair, ştii bine!

MAI AI......

Mai ai puţine zile
Şi vei pleca departe,
Departe, mult de tine,
De voile-ţi deşarte!


Mai ai puţine ore
Şi hăul te cuprinde,
Râzând, trăgând zăvorul,
Când sufletu' ţi-l prinde!


Priveşte-ţi scamatorul,
Ce mrejele-şi întinde,
Ca "lui" să-i treci pridvorul,
Jucată-n a lui hore,
Cât iadul se întinde!


Ai dat la rele cerul...
Urmând ispita "lui!.....
Gemi că ţi-e greu pământul...
Pe capul -pieptului!?


Ai aruncat la gheenă,
Bucăţi din suflet rupte,
Suflete de Lumină,
Ce ţi-au fost dăruite!
Şi-ai fost a ....ului!?
.................................


autor DUMITRU IOAN CIOLAN

Tu nu ştii

Tu nu ştii prin căte stele,
Zi şi noapte am zburat,
Însă crezi că-n ceasuri grele,
Numai eu te-am mângâiat!

Te lumininez să devii pură
Strălucind pe-orice distanţă,
Doru-ţi liniştea mi-o fură...
Dragostea îmi dă speranţă!

Ştii şi tu că te iubesc
Doar din suflet ca-nainte,
Dorul nu mi-l potolesc...
Numai cu-n sărut fierbinte!

Te-am prins în raza mea de soare
Şi nu te las să te mai rătăceşti,
Îţi dau cu drag un rând de aripioare...
Să înţelegi mai mult că te iubesc!

Tu nu ştii de ce-mi cere luna
S-aducă gura mea la tine,
Să faci din ea o sfântă cupă....
Să poţi să mă deguşti mai bine!

Să ştii că-n noapte două stele,
De mână merg pe boltă sus...
Să nu rămână singurele,
Te iau în zbor cum ţi-am promis.

NICI ÎN URMA MEA!

Nici în urma mea, satană.....
Să nu vii , că te topesc!
N-ai dreptu' să ceri vreo "vamă"
De la care îi iubesc!


Te topesc cu arma Crucii....
Sfinte ,care mi s-a dat,
Să dispari, să laşi copiii!
Piei acum, duh necurat!


Eu, prin Har dau dezlegarea
Care-mi e îngăduită....
Pieri acuma, piei satană!
Nu-i mai duce în ispită!


Piei acum duh-necurat!
Eu, sânt Înger de Lumină!
Harul care mi s-a dat,
Are putere divină....
Piei din lume duh-spurcat!


Veniţi şi-ascultaţi chemarea
Tatălui-Ceresc, copii.....
Să primiţi răscumpărarea,
Ca să nu ardeţi de vii!

ACCELERATUL!

Din acceleratul preţurilor foarte mari
A căzut peste voi......
Accelerarea timpului iar clipele
Au devenit secole de nevoi!


Cât de tari....
Rămâneţi ancoraţi în marea de păcate,
Crezând că sânteţi temerari,
Nepricepând "C-aşa nu se mai poate!?!"


Au căzut peste voi toate ispitele.....
Cu mare drag purtaţi "jugul de fier!"
Degeaba strig ,ca să vă scap, până la cer.....
Aţi întrecut "Termitele!??????!"


Veniţi la spovedanie, netoţi.....
Să spuneţi faptele murdare,
Plecaţi râzând de voi de toţi.....
Şi de blestemul din născare!


E prea de tot.....
Unde fugiţi?
Nu aveţi "cort!"
"Prea-fericiţi!??!"


Nisipul mării vi l-aş da....
Schimbat în "părăluţe!"....
Atunci poate v-aţi sătura.....
De clipele drăguţe!


Ce iei cu tine "dacă pleci?".....
Din gânduri de pierzare,
Averea care-o ai , în veci
Nu e spre înălţare!


Nici bani, nici aur nu-ţi pot da.....
Nicicând răscumpărare,
Să mai ai suflet! Viaţa ta......
Pierdută e, avare!


Ţi-ai vândut sufletul!
Pe ce??????........
N-ai avut strop de minte,
Ţi-ai da acum averile,
Numai pe-un blid de linte.....
Vrei sufletul iar înapoi,
Dar ştii că nu se poate....
Satana când v-a prins pe voi
Şi sufletul vi-l roade!


Un pic de timp să vă opriţi....
Mai e, spre a-nţelege......
Atâta cât vă lăcomiţi.....
Cine-o să vă dezlege!?


Atâtea gânduri rele!?......
Nici peri, nici bani nu mai aveţi
Nici suflet viu între pereţi!
Cum să scăpaţi de ele!?????


autor DUMITRU IOAN CIOLAN


"Ce vă pasă vouă , păcătoşilor, dacă pe ACESTA , îl voi păstra până la sfârşitul veacurilor , să PROPOVĂDUIASCĂ CUVÂNTUL MEU ?!"

UN PI-SOI......("2!")

Umpluşi cercul de culoare....
Umblând prin "partiduleţe!"
"Pusăşi"....poza prin judeţe...
Sus, pe stâlpi, pe fiecare,
Ai făcut numai ospeţe
Şi ne-ai zis:.....
"La bătrâneţe!"......
Aveţi pensii fiecare.....
Dacă faceţi "feţe-feţe".....
După " unda de culoare!?!"
După " posturi prelungite!"
Transformate-n "greva-foame'!"
Trăiţi "zile fericite!"
Rugând Sfinţii din icoane,
De mai vor să vă ajute,
Ferindu-vă de-i cu coarne!
Care v-au supus la cazne...


Mă' pi-soi parlamentar!!!.....
Ce plimbi jugu'-n lung şi-n lat?!?
Noi să-l tragem la arat!!!
Tu să tragi foloase  iar???
Nu crezi că ne-am săturat!?!
De tine şi de "tartar!"
Şi sistemu' "demoncrat!"...
"Stânga-Dreapta!"...iar şi iar!!!


Mă' pi-soi parlamentar?!?
Te blestem să faci "hernie!"
Că-ţi aduni mie pe mie.....
Şi ne cerşeşti "votu', iar?!?


Ţara nu-i a ta moşie...
Ca s-o bagi în buzunar,
Numai prin excrocherie...
Iar de noi să n-ai habar!!!


Mă' pi-soi parlamentar!.....
Cu "mustăţile" de mâţ,
"Pană " când tu, ne tot minţi....
Că ne scoţi"naiba"  din minţi...
Cu-al tău " semn electoral!"
Celebru'n arhitectură...
De pe timpu' lu' "Ban-Bulă!!!


"Zât!".....pi-soi parlamentar!!!
Bagi "mustăţile"-n untură...
Mai şterge-te pe la gură
Şi mai bea apă, măcar
Că spui: "vrute şi nevrute!"...
Şi nu simţi? Că tare pute!?!...
"Discursu'-ţi electoral!!!"


"Huuooo!......pi-soi parlamentar!!!
Cu atâtea "pi-si-cuţe"...
Ce se dau "tumba", drăguţe
Şi sărind din " par în par!"
Să câştige "părăluţe"
Şi procent-majoritar!?!


Eşti tu:..."pi-şi-treişipaişpe!?!"....
Ele-s toate "pi-şi-coate!"....
De "divan" şi de "bordură!"
Şi doresc toate grămadă:  ...
"Trandafirul"...ca să-l roadă....
Din găleata de untură!
Mieunând o " partitură!"....
Tu pândeşti la cotitură.....
Să vezi: " cine o să cadă!"


Că ai "laţu'-n vârf de coadă!?!"
Iute vrei să prinzi în laţ: ....
"Opo.Zâţîî!".....candidaţi,
Ce spun tot minciuni de soi!
Păcălindu-ne pe noi.....
Să cădem pe drum şi-n şanţ?!?
Bine să trăiţi doar voi???


"Huoooo Zâtani!"....ce mieunaţi?....
Că prea rău ne zgârâiaţi: .....
Să luaţi "pielea" de pe noi?!?
"Huoooo!.....că prea mult mieunaţi!!!


Noi ,ne zbatem în nevoi....
Voi vreţi "pâine şi cârnaţi!?!"
Şi numai "vin bun de soi!"...
"Pană"...când ne tot furaţi???
"Nesătui!"....ce mieunaţi
Şi "fugiţi de usturoi!"...
Păcăliţii să fim noi,
Voi mereu "să vă umflaţi ?!?"
Dare-ar Domnu' să crăpaţi!"
Să "pomniţi" doi-câte-doi!
"Pi-şi-coţi şi candidaţi...
"Pană"...când luaţi de pe noi?
Vreţi şi sufletu' din noi???
"Huuooooo!"....Zâtani mult-blăstămaţi....
Ce tot vreţi să candidaţi?
Luaţi "ghearele de pe noi.....
"Huuooooo!"....Zâtani mult -blăstămaţi!!!
Dare-ar trăznetu' în voi.....
Să "pomniţi" doi-câte-doi!"
Să crăpaţi şi să pieriţi....
Pe-aici să nu mai veniţi,
Cu vreo undă de culoare
Şi vreun semn electoral....
Nici cu vorbe "de du'- hoare!".....
Din "complex de bălegar!"


"Huuooooo!.....Zâtan-parlamentar!!!!!"
Nu-ţi mai dau "pâine şi sare!"


autor DUMITRU IOAN CIOLAN  

UN PI-SOI

Iar treci in partid "de stânga!?"
Mă' !...pi-soi parlamentar,
Iară-ţi bulduşeşti, tu, punga
Şi de ţară n-ai habar!?


Iară treci din"dreapta-n stânga?"
Printr-un "joc falimentar!
Tu eşti: "pi-şi-treişipaişpe....
Zecimale două'ş'opt
Şi te dai "sferă-rotundă!?!
Eu,de foame, nu mai por!
Răsucit ca cifra opt....
Umpluşi cercu' de culoare,
Umblând prin "partiduleţe!"

AM FOST...

Am fost cel mai sărac student
Din est-extrem şi occident,
Deşi am fost inteligent....
"Nu m-am mutat!"


Trăiam din "bursa" de la stat,
Din " meditaţii" pe-nserat,
Mai decriptam "Codu'-cifrat!"...
Şi-am fost "atent!"...
Pluteam pe "mările cu fiere!"
Cu "cap-compas" din est spre vest
Zburam din "vârf de Everest"...
Studiam mult şi cu plăcere!


Şi am trecut cel mai greu "test"...
"Feritu' de zăbrele!"
Ştiam să "văd!", Ştiam să "tac!"
Şi-orice "capcană" sau capac
Nu mi-au putut "veni de hac!"
"Sânt UNU' din Întreg!"
Eu pot să zbor, eu pot să merg
Şi când sânt cenzurat!


Am fost al ţării fiu şi sânt,
N-am dat o palmă de pământ,
M-am închinat Duhului-Sfânt,
Am învăţat şi am muncit,
Să fiu curat, să fiu cinstit,
Să nu stau aplecat!


Nu m-am mutat,
Deşi am fost inteligent,
Din est-extrem şi occident,
Am fost cel mai sărac student...
Trăiam din "bursa" de la stat
Şi am rămas român curat.


autor   DUMITRU IOAN CIOLAN

LOVITURI!

Când ai vecini care se uită 
Cu duşmănie-n curtea ta...
Să nu te-aştepţi nicicând la bine,
Ei îţi vrea' răul , nu uita!
Dar vine ea, ziua de mâine
Şi Domnu' îi va judeca!!!


Mai dă-le câte-odată pâine....
Sâ-ţi fie nesecat izvoru'!
Duşmanul este ca un câine
Turbat ce vine-n calea ta...
Nicicând să nu le treci pridvoru',
Rămân tot răi, n-ar merita!!!


Un cuib de vipere le este
Grădina, iar în casa lor....
Sânt legiuni!.....
"Doamne fereşte!!!"....
De diavoli şi de spurcăciuni,
Fă-ţi Semnu'-Crucii!...că-i trăsneşte
Şi scapi de răi şi de nebuni!!!


autor  DUMITRU IOAN CIOLAN

STA GRIVEI!

Sta Grivei la masă......
Servindu-şi friptura,
Că-n "demoncraţie"....
E plătită gura!


Are în "burtică"...
Cinzeci de ocale,
Pentru astea, "latră!"
Îndoit de şale!




Cară bani cu sacii,
Cară în valize...
E "plătit lătratu'! "
Face vocalize.


E plătit lătratu'
Fără de măsură,
Îndoit de şale,
Lângă "alţii" fură!


Bucuria-i mare....
Carnea-i fără os!
Şi-a "agonissssit-o!"
Mirisind "pe jos!"


Nu contează "mortu'!"
Numai "mormântarea?!?"
Lătrând, cară totu'......
Că au largă calea!?!


Nu contează mâine....
Cine-a mai murit?!?
Ia carne şi pâine.....
Şi e fericit!?!


Pe-un lătrat subţire
Şi pe-un mârâit,
Cară bani cu sacii....
Şi e fericit!?!


N-ar mai vrea vreodată....
Ceva să se schimbe!?!
"E demoncraţie?!?"
"Şi-asta bine-i prinde!"


Latră "din poziţii!"
Şi din interes.....
Şi de bate vântu'?!?
Schimbă altu'   fesssssssssssst !?!


Schimbă altu' fes!
Şi-altă  pălărie....
Pân'acu' i-a mers.....
"Cu-o grasă simbrie!"
Şi culori pe fessssst?!?


autor DUMITRU IOAN CIOLAN

PREŢUL IUBIRII!

Mi-am prins inima-ntr'o mână!
Că-mi sărea din piept afară.....
Că m-a părăşit "iubita"
Şi de-atunci n-o duc a bună!


Mi-amprins inima-ntr'o mână...
De durere să-mi mai treacă,
Că nu mai am o zi bună
Şi nu ştiu ce-o să-mi mai facă!
............................................................


Cum să izgoneşti o viaţă?
Dintr-un corp care trăieşte!
Care-şi cere existenţa....
Spre a fi,- care gândeşte!


Cum să izgoneşti iubirea?
Renegând pe  Creatorul!
Când tu, însuţi , cerşeşti viaţa!?
Dar, nu iubeşti Adevărul!


Cu satanica-ţi pornire...
Drumul iadului l-apuci!
"Ei"...te-au luat în stăpânire....
Şi te-nvârt cu-ale lor, furci!


autor    DUMITRU IOAN CIOLAN

MĂ POŢI VEDEA, IUBITO!

Mă poţi vedea ,iubito,
Acolo, sus în stele...
Că "ORION" cuprinde-mi...
Şi steaua mea în ele!


Mă poţi chema, iubito!
Prin rugăciuni şi gând,
Din "Orion" zbura-voi....
Oriunde şi oricând!


Iar steaua mea, cu raza-i
Cu străluciri celeste,
Te-mbracă în lumina-i...
Ce-ţi intră prin ferestre!


Un înger pari în noapte,
O zână-n plină zi...
De şi sântem departe
Noi, pururi ne-om iubi!


Mai cheamă-mă iubito!
Să vin la pieptul tău....
Să te ridic la stele!
Şi să mă ai mereu.

LUMINA SACRĂ

Poeţii se alimentează
Di'naltele sfere cereşti
Şi soarta lumii creionează....
Doar prin Credinţă izbuteşti!


Poeţii se alimentează,
Din sferele 'nalte cereşti,
Şi prin Credinţă modelează.......
Destinu' lumii pământeşti!


Îzvor curat de apă vie....
Ne este Sfânta-Nţelepciune!
Deschide "Cartea Românească!"......
Şi vei afla orice minune!


Priveşte bolta înstelată.......
Să poţi cunoaşte Creatorul!
Să afli-o taină minunată,
Cu taina, afli Sfânt -Izvorul.....
Să-l ştim, să nu pierim vreodată!


Ascultă doina ce cuprinde:
Atâta drag, atâta dor.......
Prin rugăciune te înalţă!
Să fii mereu nemuritor!


Cinsteşte-ţi Patria şi Mama!
Străbunii o făceau mereu....
Şi ia aminte, ţine seama....
În cer e doar un Dumnezeu!


Grădina-Raiului e  Ţara!
Sfinţeşte locu' unde stai,
Să porţi în suflet primăvara,
Şi dor şi drag, să ştii să dai....
Iubirea la ce te-nconjoară!


Oricând cinsteşte-ţi tatăl tău...
Să-ţi fie ţie bine-n viaţă!
Ascult-al inimii ecou...
Rugându-ţe de dimineaţă!


"Toate acestea"  dragul meu,
Să-ţi fie de  învăţătură!
Neobosit să faci mereu.....
Ce-i bine din Sfânta-Scriptură!


autor  DUMITRU IOAN CIOLAN

ZEII VORBESC!

Zeii vorbesc în versuri,

Iar muritorii-ncearcă

Ca să-nţeleagă astăzi

Prin câte-o să mai treacă!

Păcatu' strămoşesc nu a pierit vreodată,

Pe omul păcătos, satana, mult îl poartă!

Spre iad, intenţii bune, găseşti la orice pas......

Iar când se-nchide poarta, scăpare n-a rămas!

Când, Duhu'-Sfânt grăit-a Cuvânt de-nţelepciune...

S-a scris, să se cunoască, Să scape astă lume!

Treimea-Sfântă, nouă ne-a mijlocit scăparea....

Păşind spre pocăinţă şi să primim chemarea...

Spre-a fi o nouă fiinţă!

Iisus-Mântuitorul la viaţă ne-a chemat...

Iar Maica noastră sfântă se roagă ne-ncetat!

"Copii căzuţi pe cale în marea de păcate....

Când ve-ţi pricepe oare?

C-aşa nu se mai poate!?!"

Să scoate-ţi  azi din suflet păcatul şi munciuna!

Ca, Duhu'Sfânt să fie cu voi întotdeauna...

Iisus venit-a-n lume! Ne-a dat sfânta povaţă....

Ne-a ridicat din moarte! Ne-a readus la viaţă!

autor Dumitru Ioan Ciolan

SĂ ÎNŢELEGI O TAINĂ!

În fiecare zi să înţelegi o taină.....
Lumina să-ţi coboare pe-a sufletului haină!
Caută în viaţă Calea.....
De-a face numai bine!


Şi timp de rugăciune,
Să te înalţi creştine!
Fii doar fiu al Luminii!
Să fii nemuritor.....
Şi fugi de-ademenirea
Celui ispititor!


Ce-i "bogăţia " lumii?
Decât "cuptor de foc!"....
Preschibă-se pământul......
Cei răi nu mai au loc!


Oricâtă bogăţie
Adui, fără de minte,
Aur şi-argintărie....
Nu poţi lua în morminte!


Iar sufletul....se pare
Că l-au pierdut demult!?
Sânt lacomi! Ce-ntristare....
Satana i-a corupt!

PRIVEŞTE-MI STEAUA!

PRIVEŞTE-MI STEAUA CE ŢI-AM DAT......
Ca să ajungi la mine!
Priveşte în inima mea...
Ce bate pentru tine!


La Mureş dacă poţi să mergi
Şi să priveşti în apă,
Odat'....odat'ai să-nţelegi....
Că tare mi-ai fost dragă!


Şi să nu plângi , că te-o durea
Şi sufletul......
Şi inima....
Că m-ai lăsat pe mine!?


Şi să te rogi la Dumnezeu ....
În fiecare seară
Să mă arăt pe boltă sus,
În piept să nu te doară!


Durerea cruntă să-ţi alini...
Privindu-mă pe mine!
Cu lacrimi, zilnic să suspini....
Că nu-ţi mai este bine!


Ştiai că sânt un zeu frumos
Şi zbor neâncetat
Iubirea-mi ţi-a fost de folos....
Dar nu m-ai ascultat!?


Te luam cu mine-n stele sus
Şi te duceam departe......
Puteai trăi ca-n paradis,
Dar, cine ne desparte!?


autor DUMITRU IOAN CIOLAN

AUTOHIPNOZA

Nu poate fiecare, în timpuri să coboare.....
Şi nici să afle taine ce par demult apuse,
Cu toate că ispita e tot atât de mare,
Ca-n Vedele Hinduse!


De pleci pe drumu' acesta....
CREDINŢĂ dacă n-ai?!?
Te rătăceşti prin bezna
Ce-mbracă Munţii Altai!
Oglinzile din ceruri şi Sferele-Înalte
Îţi vor rămâne-ascunse,
Vor fi tot mai departe!
Sub cele de sub lume,
E greu să te cobori
Şi pretutindeni zboară motive de fiori,
Din lumile -ascunse
Cunoaşterii umane!


Cu Hadesul asemeni în lumile cu sânge,
Neadormite hoarde de viermi se zvârcolesc!
E locu' de osândă, e locu'de scrâşnire....
A celor ce greşesc!


Intoarcerea sub soare....
Acum e foarte grea,
Sânt legiuni de diavoli, ce se împotrivesc!
Capcanele ascunse, în orice loc pândesc...
Şi-ţi cer în schimb , viaţa!


Vor să-mbraci o mantie de mort cu ochii vii


Pierzându-ţi astfel Calea, în hăuri să rămâi
Sub aripa-nserării, să uiţi că te-ai născut...
Fiind victima ispitei, cu gând de-a şti mai mult!?


Cunoaşterea umană, din vremi e limitată!
Mai mare e ispita, ce pierde lumea toată,
Şi câte-au fost pe lume, puţine s-au aflat!
Sânt tainele ascunse , care nu vi s-au dat!
De te cobori la ele?Să nu o faci prin ştiinţă!
Dezleagă-se mistere, doar, numai prin Credinţă!!!


autor GRAIIINDYMYTRYYOSCIOLANESCU!!!

Un lanţ de amor!

Un lanţ de amor ne mai leagă.....
De dragostea noastră trecută
Ţi-am fost cânva drag, mi-ai fost dragă...
Ân suflet te port , încă, iubită!

Ce mare e Dumnezeu-Sfântul!
Că-n drum mi te-a scos să te văd,
A forţei iubire se-avântă,
Ca noi să fim iar un întreg!

Ce dulce iubire-am avut....
Că lacomi în braţe ne-am strâns,
Dar ceasu cel negru a vrut.......
Iubirea s-o înece în plâns!

Nici Mureş, nici Olt....nu pot duce...
În vad, potopul de lacrimi,
Că-n lume, iubirea pierdută se plânge!
Iar lacrima izvorăşte din  patimi!

În suflet te port încă, iubită!
Ţi-am fost cânva drag!  Mi-ai fost dragă!
De dragostea noastră trecută.....
Un lanţ de amor ne mai leagă!

Ciprida

Se zice de-o vreme că este
Pe mare-o fantomă, ce umblă pe val
Şi mare-agitată o poartă pe creste...
E zâna-fantomă cu dulcele-i voal!

Un cântec se-aude! Crăiasa-sirenă
O vrajâ rosteşte!
Un cântec pe mare se-ntinde....
Furtuna porneşte!

Sânt valuri cât casa!
Sânt valuri cât munţii!
Din spumă de valuri se naşte frumoasa
Ce fură izvoarele minţii!

Din poartă de rai şi din ceruri,
Ziditorul a toate, uimit o văzu!
Cu mâna, Înalt-Ziditorul,
Un măr preafrumoasei dădu!

Şi-altar de jăratec în suflet ţi-aprinde!
Gheţar dacă eşti? Vei arde ca jarul!
În inimă, sângele clocoteşte ca valul.....
Frumoasa zeiţă când măru-ţi întinde,
În valuri te-arunci, lăsând malul.......
Zeiţa cu vraja te prinde.

autor DUMITRU IOAN CIOLAN

Regăsire!

Să-mi trăiască ce iubesc!
Să pot arăta la lume,
Ce-am iubit şi ce-mi doresc.....
Mi-am regăsi şi-i lângă mine!

Iubirea mea-i bujor de primăvară...
Dragostea mea-i un înflorit bujor,
Cu multă dragoste şi dor
Eu, mi-o dezmierd în orice seară!

Iubirea mea-i de-un sfert de secol vie....
Şi n-o mai las prin lume să se piardă,
Privirile-mi de laser o mângâie
Şi dragostea mea dulce o dezmiardă!

Frumoasa mea e floare de bujor,
În inimă o pitul ,să nu se ofilească
Mi-o port cu drag în al meu zbor...
E vremea ca s-o învăţ  să mă iubească!

Iubita mea e floare de bujor
Şi o iubesc nespus....
Să îmi trăiască!
Mă rog la Domnul cel de sus.

autor DUMITRU IOAN CIOLAN

GRAIIINDYMYTRYYOSCIOLANESCU

Trânteşte poarta!

Trânteşte poarta, s-o dărâmi,
De vrei să pleci? Nu te opresc!
De mergi pe calea cu nebuni...
N-ai înţeles cât te iubesc!


Te purtam strâns la pieptul meu
Şi te-am ferit de-atâtea rele...
Dar ai uitat de Dumnezeu?
Şi mi te-ai aliat cu ele!


Iubirea mea, mereu prin vreme
De multe rele te-a scăpat...
Sânt acuzat că te-am iubit o viaţă!?
De ce mă scoţi pe mine vinovat?


Din spaţiul inimii, rai ţi-am făcut...
Dar pentru cine, oare, tu laşi raiul?
Ai răsucit cuţitu adânc înfipt
Şi-ai ajuns râs de lume, nu vezi paiul!


Trânteşte poarta, s-o văd dărâmată
Şi du-te-n lumea ta cu cei nebuni....
Pe poartă n-o să intri niciodată,
Te risipeşti pe drumuri! Nu te-aduni?


Pe calea care ţi-a deschis infernul
De-ai renuţat uşor la rai...
Doreşti să mergi, dar cui urmezi îndemnul?
Cu mine-n stele n-ai mai vrut să stai.


autor DUMITRU IOAN CIOLAN